Blog discussion #5 Inceputul.

Nu va era dor de un ‘blog discussion’? :) Mie da. Ce ma enerveaza e ca mereu imi vin idei pentru rubrica asta, dar cand vreau sa postez, postez pe la alte rubrici si tot uit de asta..apoi uit si ideile ..uh.. Daaar, uite una de care mi-am adus aminte: inceputul. Vreau sa spun inceputul pasiunii pentru lectura. Va amintiti cum a fost prima oara? *hi hi, recunosc ca mi-a venit ideea de discutie de la titlul cartii lui Jenny Colgan, ca tot am citit-o de curand si i-am facut si recenzie:))* Cum era sa aveti o care noua in biblioteca atunci cand inca nu aveati destule carti cat sa fie o adevarata biblioteca, si cum e acum cand adaugati o carte noua pe raft? Cum era la inceput cand terminati de citit o carte si cum e acum?

Ei bine, mie mi se pare ca totul si-a cam pierdut din farmec…Acum lipseste aerul ala de ceva nou pe care il au toate activitatile inainte de a se transforma in adevarate hobby-uri. Adica si acum mai stau minute in sir holbandu-ma la noile carti din biblioteca si in fiecare dimineata cand lenevesc in pat ca mi-e prea lene sa ma trezesc stau si privesc cotoarele cartilor, dar nu e la fel ca la inceput. Acum e doar obisnuinta, pe cand la inceput nu mai puteam de bucurie :)). La fel si cu volumele hardcover. La inceput mi se pareau cele mai grozave chestii inventate vreodata *okay, poate exagerez, dar oricum, mi se pareau super mega extra impresionante* dar care acum nu mi se mai par ca au nimic special, ca de’, acum mai bine de jumatate din biblioteca mea e hardcover..
Si la fel si cu cititul… La inceput era o mare realizare sa citesc o carte. Mai ales daca o citeam intr-o saptamana-doua:)). Desigur ca si asta si-a mai pierdut din farmec, pentru ca acum pot citi o carte si in 2-3 zile, chiar o zi, daca nu e prea stufoasa.. Si nu mi se mai pare asa o mare ralizare, doar o carte in plus citita:).
Siii imi amintesc cum era la inceput cand stateam pana pe la 2-3-4 sa termin de citit o carte… Cred ca asta si-a pierdut total farmecul, pentru ca acum stau in fiecare seara din timpul saptamanii sa citesc pana pe la 1 dimineata iar in weekend si vacante as putea spune sa sunt o bufnita cu program nocturn :).

Si sa nu uitam, care a fost inceputul? :) Vreau sa spun ce carte? Eu am incput cu multe carti de la Nemira. Intai Piatra Magica, pe care atunci am adorat-o dar care acum nu mi se mai pare asa grozava, apoi seria Scoala de Vrajitorie pe care am iubit-o atunci si pe care o iubesc si acum, Sanctuarul de Marion Zimmer Bradley, Christine a lui King, care m-a facut ca o vreme sa ma tot simt aiurea de cate ori urcam intr-o masina..si lista continua pana azi si va continua in continuare:)). Oh, si imi amintesc prima carte cu vampiri *specific vampiri, pentru ca fantasy mai citisem*. Jurnalele Vampirilor <3. Oh, ce vremuri… Cand le citeam pe scribd in fiecare dimineata si seara si se tot uita ciudat mama la mine cand vedea ca tot carti cu vampiri citesc:)). Nu s-a mai uitat ciudat dupa ce le-a citit si ea:)). Sau cand am dat la biblioteca peste Casa de Sticla..Nici nu auzisem de serie, habar n'aveam despre ce e vorba, dar am luat-o :). Oh, zau asa, nici de Leda nu auzisem pe atunci :)). Sau poate auzisem, dar doar asa, in treacat, ca si de alte edituri..
Oh, amintiri :)..
Cum au fost inceputurile lecturii pentru voi? <3

Photobucket

16 comentarii (+add yours?)

  1. Rose
    Iun 07, 2012 @ 08:33:16

    Frumoasa postare <3 Daa, imi amintesc cand imi dura o luna sa termin o carte, dar cand o faceam, eram foarte mandra :)) Prima mea carte cu paranormal a fost "Invocarea" din "Fortele raului absolut".. uh, dragoste la prima vedere <3

    Răspunde

  2. Bia
    Iun 07, 2012 @ 08:57:01

    Ce postare dulcee <333. Cum am inceput eu sa citesc:-?… Pai, citeam foarte rar o carte, cam 2 carti pe an *pe care era foarte posibil sa nu le termin :))*, pana cand vin eu intr-o seara de la scoala si vad pe birou o carte rosie cu o lalea, apoi vad "Evermore", apoi "Alyson Noel", si ma gandesc sa incep sa o citesc *nu cred ca aveam chef de teme in seara aia*. Si vine mama in camera la mine si zice "Iti place?" ,iar eu am dat din cap ca da,fara sa ridic ochii :))Am luat-o si la scoala ca nu mai rezistam :)) Iar apoi… am mai cumparat carti :-??… si acum nu stiu de ce, dar sunt mandra ca am un raft plin ;;)

    Răspunde

    • Sayuki
      Iun 07, 2012 @ 11:01:05

      Oh, Evermore.. Probabil mi-ar fi placut si mie daca o citeam mai pe la inceput, dar cand am inceput-o anul trecut prin vara, am lasat-o balta dupa ce am ajuns pe la jumatate si inca asteptam sa se intample ceva interesant..Nu stiu de ce, dar pur si simplu n-a mers, eu de obicei nu abandonez carti, chiar daca nu-mi prea plac..

      Răspunde

  3. DORICE
    Iun 07, 2012 @ 11:30:08

    Hm… cand vorbim de inceputuri vorbim desigur de faza cu carti pe bune, adica nu povesti de cand eram copii gen Harap Alb si Scufita Rosie, nu?
    Pai inceputul meu a fost cam asa.
    Eram acasa si ma cam plictiseam. Sorumea facea teme asa ca nu se putea juca cu mine. Ma intindeam efectiv pe jos de plictiseala si la un moment dat sorumea imi zice: ” De ce nu citesti o carte?”. Si am fscut-o! Prima carte pe care am citit-o atunci a fost Maytreyi de Mircea Eliade. Era in acelasi volum cu Nunta in cer, asa ca am citit-o si p-asta. Mi-a placut mai mult Nunta in cer decat Maitreyi. Nu imi amintesc in cat timp am citit-o.
    Cat despre cumparatul cartilor pe cont propriu asta a inceput putin mai tarziu, asta pentru ca dupa ce am desoperit pasiunea pentru lectura am descoperit si biblioteca stufoasa pe care o aveam pe atunci acasa. Acum e dubla cred. Hihi.
    Prima carte pe care am cumparat-o sau ma rog, l-am rugat pe tata sa o cumpere a fost Harry Potter. SI apoi am tot asteptat sa apara si urmatorul volum si urmatorul si de regula le primeam cadou de ziua mea sau de Craciun.
    Prima carte pe care am cumparat-o eu cu adevarat, cred ca a fost Codul lui Da Vinci, pentru care am economisit un timp, pe vremea cand eram la liceu. Pe urma… restul.
    Si pentru mine inca exista bucuria aceea ca am o carte noua mereu si mereu. De multe ori citesc o carte, imi cumpar una noua si ma chinui efectiv sa o termin de citit pe cea veche de nerabdarea de a o citit pe urmatoarea.
    Dar nu mi se intampla mereu asa. De exemplu dupa ce am terminat de citit Padurea Spanzuratilor nu am mai citit nimic o vreme… nu stiu… simteam ca nu pot sa ii dau drumul… O rumegam ca sa zic asa…

    Răspunde

    • Sayuki
      Iun 07, 2012 @ 23:36:01

      Si eu tot din plictiseala am inceput sa citesc, ca mi-am dat seama ca toata ziua nu faceam decat sa stau in fata calculatorului fara sa fac nimic. Mai era si vacanta de iarna, prea frig sa ies din casa.. Si de jocuri nu mai vroiam sa ma apuc iar, ca doar ce scapasem de ele.. Si asa, tot plimbandu-ma pe net am dat peste sit-ul Nemira, care aveau mari reduceri de sarbatori si am zis hai sa-mi comand si eu 2 carti, sa incerc ceva nou:). Si alt motiv pentru care am inceput sa-mi cumpar carti a fost ca aveam 3 rafturi deasupra biroului pe care tineam numai prostioare, ca nu stiam ce altceva sa pun. Acum le-am ocupat in intregime cu carti:)).
      Dar adevarata pornire de a citi a venit de la lumea de pe forumul Animax *programul tv cu animeuri, de dupa minimax, daca il stii:) *. Forumul ala m-a influentat foarte mult. Dubios de mult. Daca n-as fi trecut pe acolo, cel mai probabil ca nici azi n-a fi fost aici…E ciudat cand ma gandesc ca daca n-as fi lasat intr-o seara sa vad ce desene are dupa ce se termina minimax’ul *ca de obicei schimbam imediat canalul..*, viata mea ar fi fost probabil mult mai diferita de cum e acum O.o
      Dar probabil chestiile astea ar fi trebuit sa le scriu tot in post=))

      Răspunde

  4. roxtao
    Iun 07, 2012 @ 13:30:22

    La mine inceputul e undeva in ceata. Primele lecturi serioase pe care mi le amintesc sunt Spartacus si seria Muschetarilor, aceasta din urma cu vreo 10 volume adunate (Cei trei muschetari, Dupa 20 de ani si Vicontele de Bragelonne). Asta se intampla cand aveam vreo 10 ani, cred ca in clasa a 4-a. In biblioteca de acasa aveam doar carti din acestea serioase, asa ca am sarit peste faza cu carti pentru copii/adolescenti. Plus ca acum 15 ani nu prea auzeai de fantasy, horror, young adult, etc. Dupa ce am terminat cartile din casa, m-am mutat la biblioteca din oras si prin clasa a sasea bibliotecara m-a pasaportat de la sectia de copii la cea de adulti :)) Citeam absolut orice. Pe langa romanele care imi trezeau curiozitatea doar asa, la prima vedere, lecturile suplimentare le terminam in primele saptamani din vacanta de vara si pe langa romanele obligatorii, dadeam fuga la biblioteca sa imi iau orice alt roman despre care auzeam vreo referinta prin manuale. Adica…daca citeam un fragment de 3 randuri dintr-o opera si imi placea, cartea era apoi citita in cateva zile. Asa am tinut-o pana am terminat liceul, cu carti imprumutate de la biblioteca, nu cred ca ma gandeam vreodata ca ar fi mai dragut sa le cumpar. Ma certau intr-una ai mei pentru ca citeam prea mult. Cu vesnica replica „Numai romane ai in cap, in loc sa inveti pentru scoala!”. Pentru ca aveam ore dimineata, pe la 12-1 seara ma puneau sa sting lumina ca sa dorm. Si citeam sub patura, luminand pagina cu telefonul mobil. Tin minte ca aveam mobil din acela din prima generatie, alb-negru, iar ecranul nu imi oferea destula lumina incat sa pot vedea un rand intreg. Si trebuia sa misc telefonul pe toata latimea paginii pe absolut fiecare rand :D
    Apoi, odata ce am plecat de acasa la facultate, cumva a parut normal sa incep sa imi cumpar cartile. Nu cred ca ma gandeam la asta intentionat, dar pur si simplu nu am vazut nici o biblioteca publica prin zona, asa ca era mai simplu sa le cumpar. Cred ca am inceput sa fiu fericita si mandra cu biblioteca mea abia atunci cand a trebuit sa imi cumpar una (la mobila ma refer), pentru ca nu era un haos in casa din cauza cartilor imprastiate peste tot.
    Nu am fost niciodata incantata ca am citit X carti, ca am citit ceva intr-o singura zi sau ora, etc. Citesc pur si simplu si nici macar nu pot sa numesc lectura un hobby. Este ceva atat de normal, o activitate zilnica, e ca spalatul pe dinti sau ca mancatul. Nu stiu cum este sa traiesti fara sa citesti. E o nevoie poate, un lucru absolut indispensabil. Si nu cred ca este posibil ca la un moment dat asta sa isi piarda din farmec sau sa incep sa privesc lectura in orice alt mod.
    Sorry pt cat de lung e mesajul, dar la o astfel de discutie, nu cred ca aveam cum sa vin cu un comment scurt. Nu ma pot abtine :)

    Răspunde

  5. Sayuki
    Iun 07, 2012 @ 23:47:03

    Oho, dar ai fost cititoare de mica:). Eu am citit Cei trei Muschetari abia in clasa a 8-a :)). Si nici n-am terminat al doilea volum, ca incepuse sa vorbeasca despre razboi si ma plictisea.. De fapt, pana in a 8-a n-am citit decal clasicele Alice in Tara Minunilor, Vrajitorul din Oz, Buratino, Poveste fara Sfarsit si alte d-astea pentru copii..Asta cred ca s-a intamplat pana prin clasa a 5-a, cand am facut o paruza de lectura de vreo 3 ani..
    Lecturile pentru la scoala, fie obligatorii fie suplimentare nu le-am citit niciodata. Pur si simplu nu pot sa fac ceva daca sunt fortata sa fac acel lucru. Nu asa functionez. Nici acum, in liceu, nu citesc toate lecturile obligatorii. Doar le incep. Daca imi plac, le termin, daca nu, iau rezumatul de pe net sau de la vreo colega..
    Oh, de cititul sub patura imi amintesc si eu:). Ce vremuri :)). Doar ca la mine se intampla asta in urma cu vreo 2 ani-2 ani jumate:)). Si stateam cu felinarul, nu cu telefonul, ca nu-mi placea sa ma chiorasc asa:)). Dar practicam chestia asta doar cand tineam neaparat sa termin o carte in noaptea aia, ca altfel nu pot sa suport caldura aia care se face sub patura de nu mai puteam sa respir O.o..
    Mai am si eu 2 ani pana plec la facultate…Pe mine ma ingrozeste gandul ca o sa trebuiasca sa-mi las cartile acasa…De fapt ma ingrozeste gandul ca o sa trebuiasca sa-mi las camera mea acasa..Daca ar fi dupa mine, as lua-o la pachet oriunde m-as duce :).
    Hi hi, nici o problema, mie imi place cand scrieti comentarii lungi :). Sa stiu si eu ca nu sunt singura care nu se poate opri din scris:))

    Răspunde

    • roxtao
      Iun 08, 2012 @ 12:29:05

      Eu uit de tot se pare, atunci cand ma captiveaza o carte: si de caldura, si de somn, si de trezitul dimineata, etc. Sa iti spun de cate ori m-am trezit in celalalt capat al Bucurestiului, pentru ca ma urcam in metrou, incepeam sa citesc si nu mai auzeam cand trebuie sa cobor? :D
      Nu cred ca o sa fie atat de infricosatoare schimbarea..Mai ales cand o sa mai treaca niste luni/ani si o sa te muti cu chirie sau in propria casa (ca in camera de camin nu o sa ai loc) si o sa incepi sa iti aranjezi tu fiecare lucru la locul lui, o sa trebuiasca sa iti cumperi biblioteca TA si deja totul o sa fie chiar mai al tau decat erau lucrurile din casa parintilor :) Eu in ultimii 6 ani m-am mutat de vreo 3 ori: de acasa in camin, din camin in primul apartament si de acolo in al doilea. Si de fiecare data credeam ca nu o sa mai vreau sa mai aud vreodata de mutare, dar acum am inceput sa facem deja planuri pentru a schimba chiria pe casa proprie si parca ard de nerabdare sa incepem iar sa montam mobila, sa despachetam cutii, sa aranjam lucruri prin casa, etc. Deci exista parti bune in orice si odata ce treci de o etapa, iti dai seama ca nu era atat de dificila sau neplacuta cum te asteptai..

      Răspunde

      • Sayuki
        Iun 09, 2012 @ 00:53:35

        Eu nu prea citesc prin autobuz pentru ca tot timpul merg acasa cu un coleg sau doi si palavragim si radem tot drumul, iar la dus de obicei sunt prea adormita ca sa fac orice :)). Am facut exceptie doar la Academia Vampirilor, pe care am carat-o cu mine peste tot, fiecare volum in parte. Pe al cincilea l-am luat si la munte, deci il pot numi cartea pe care am citit-o in cele mai multe locuri diferite=)).
        Ah, stiu ca schimbarile nu sunt asa de groaznice cum imi imaginez eu, dar nu ma pot abtine. Pentru ca am fobie de schimbari, sau asa ceva. Pur si simplu nu pot sa le accept, si ma sperie, chiar daca sunt schimbari in mai bine..Dar macar reusesc sa ma obisnuiesc repede cu ele pe urma..Dar o iau de la capat imediat ce intervine o alta posibila schimbare:))
        Si legat de biblioteca proprie si personala, imi consider actuala biblioteca destul de a mea…Adica mare parte dintre carti le-am cumparat din banii economisiti de mine, ori le-am castigat pe la concursuri sau le-am primit de la librarii ca sa le scriu recenzii..Stiu ca nu-i chiar acelasi lucru cu a cumpara ceva din proprii bani munciti, dar mie imi ofera destula satisfactie si chestia asta:).

  6. DORICE
    Iun 08, 2012 @ 21:02:32

    Wow, eu nu am fost niciodata la faza cu cititul sub patura… Dar nu cred ca am vreo problema in sensul asta, dar asta s-a intamplat mai mult pentru ca am o sora mai mare pentru care lectura este SATANA pentru care umbla cu crucea in buzunar. O data, am reusit sa o fac sa citeasca o carte de Dan Brown, Fortareata digitala, i-a placut asa tare ca a citit-o in doua zile. Apoi nu am reusit sa o mai pacalaesc a doua oara. In fine, ideea e ca ea seara prefera sa se uite la tv si se culca devreme si cum stateam amandoua in camera mi-era cam greu cu cititul pe sub patura. Abia acum vreun an cand sorumea a plecat in Suedia am mai stat si eu noaptea sa citesc dar nu prea am depasit ora 2 fiindca si asa am niste probleme cu ochii. A, cat despre sorumea, mai citeste in avion, in cazuri de extrema urgenta mai exact cand nu se lipeste de nimeni prin avion cu care sa discute sau nu doarme.:))
    Si, uof, iubitul meu mi-a promis o intraga mansarda tapetata cu biblioteci pline cu carti… Nu-i asa ca e romantic??:))))

    Răspunde

    • roxtao
      Iun 09, 2012 @ 00:19:40

      Si eu am reusit sa conving o prietena care avea aceeasi reactie fata de lectura ca si sora ta sa se apuce de citit. Nu pot sa iti explic ce sentiment imens de satisfactie am avut cand a terminat prima carte, i-a placut si apoi a mai cerut altele. Si zilele trecute si-a cumparat ea vreo 2 carti! :D Deci suntem pe drumul cel bun!

      Răspunde

    • Sayuki
      Iun 09, 2012 @ 01:01:11

      Oh, spune-i surori tale sa scape de prejudecati si apoi sa citeasca o carte:). Eu una nu pot sa suport prejudecatile..nu neaparat legate de carti, ci prejudecatile in general. Ironic, cea mai buna prietena a mea e plina de asa ceva:))
      La o mansarda de-aia visez si eu :). Intr-o casuta nici prea mica nici prea mare, undeva la marginea padurii<3

      Răspunde

  7. Patricia-Js
    Iun 08, 2012 @ 22:42:23

    Pentru mine totul a inceput acum 2 luni , desi am citit Harry Potter in vara , numai de acum am inceput cu adevarat sa citesc , sa fac cititul un hobby nu doar asa cand nu am nimic de facut. Acum am inceput sa ma documentez , sa cumpar carti si chiar mi-am facut blog sa incep sa scriu recenzii ca am cateva in word , da noh de ce sa le tin pentru mine :) .
    Felicitari pentru blog ! Tine-o tot asa :)

    Răspunde

    • Sayuki
      Iun 09, 2012 @ 01:03:45

      O sa ajung sa cred ca toata lumea a citit Harry Potter, mai putin eu:)).
      Oh, deci esti bobocica pe aici, ce dragut :). Bun venit in lumea cartilor si in blogosfera! Si succes cu blogul >:D<

      Răspunde

  8. Patricia-Js
    Iun 09, 2012 @ 11:19:09

    Mersi :)

    Răspunde

  9. Trackback: Book Lovers Challenge! #1 & #2 « Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: