Recenzie~ O zi de David Nicholls

De data asta scriu o recenzie cu o structura usor diferita fata de obicei; adica va pun descrierea direct de pe sit-ul editurii iar in recenzie scriu doar parerea mea. De ce? Pentru ca asa mi-a iesit recenzia cand am scris-o: fara nici un pic de descriere :)). Nu respect un tipar anume cand scriu recenziile, pur si simplu asa imi vin ideile si se pare ca de data asta mi-au venit in mod mai…diferit :).

2D_O_zi2 15 iulie 1988. Emma şi Dexter se întâlnesc în noaptea de după absolvirea universităţii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi în această zi peste un an? Dar peste doi? Şi în fiecare an care va urma?

Em şi Dex, Dex şi Em – speranţe şi oportunităţi ratate, zâmbete şi lacrimi, certuri şi împăcări, succese şi eşecuri – o relaţie dezvăluită prin frânturi de viaţă surprinse în aceeaşi zi de 15 iulie.

Douăzeci de ani, doi oameni. O ZI.

Acum cateva saptamani am vazut flimul O singura zi si mi-a placut. Asta a fost si motivul pentru care am vrut sa citesc cartea. Din pacate am ramas cam dezamagita, pentru ca filmul mi-a placut mai mult; si e prima data cand spun eu asta… Nu ca n-ar fi fost draguta si cartea, a fost cam aceeasi actiune, insa filmul a durat mai putin de doua ore pe cand volumul s-a intins pe 500 de pagini. Si cu asta vreau sa spun ca s-a lalait prea mult; era mai multa descriere acolo decat actiune si erau momente cand ma tot intrebam daca nu se mai termina o data cartea asta. Si-a revenit abia spre final, cand a reusit a ma emotioneze si aproape ca mi-au dat lacrimile; aproape, pentru ca din moment ce vazusem deja filmul, stiam la ce sa ma astept; deja ramasese o data socata in sala de cinema. Bine ca nu eram singura, ca altfel ma apuca plansul pe-acolo, desi nici eu, nici fetele cu care am fost nu eram prea departe de asta…

Si acum ca am spus tot ce nu mi-a placut (tipic mie, incep mereu cu partea negativa) trebuie sa va spun si ca nu este o carte atat de groaznica pe cat am facut-o sa para mai sus. Sa nu ma intelegeti gresit: nu mi-a placut deloc stilul in care scrie autorul, cum se pierde in descrieri care de multe ori ma faceau sa ma stramb la carte decat sa ma atraga, dar idea cartii a fost mai mult decat draguta. Seamana oarecum, putin, cu Suflete Pereche a Ceceliei Ahern, dar numai la ideea de cei mai buni prieteni ce vor sa fie mai mult decat cei mai buni prieteni :). I-as da cam 3 din 5 stelute si, chiar de se putea mai bine, nu regret ca am citit-o.

Photobucket

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Nou in biblioteca…(10) « Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: