Altfel de Ingeri de Lili St. Crow

Îmi doream să citesc această serie chiar dinainte să aflu că va fi publicată şi la noi de Leda (nu că aş fi citit vreodată descrierea, pur şi simplu m-am îndrăgostit de coperte, pentru mine asta a fost de ajuns :) ), deci am avut ceva de aşteptat, dar mă bucur să spun că a meritat totul.

Dru? Ei bine, după cum aţi auzit probabil deja din alte descrieri, este o eroină dură. Dar totuşi are destule momente de slăbiciune ce o fac mai umană şi care totodată fac lectura mai interesantă. Dacă până atunci ea îşi făcea griji doar pentru tatăl său, într-o zi se trezeşte cu o mulţime de probleme pe cap, printre care şi aceea că în sufrageria ei zace un zombi a cărui misiune era să o omoare şi care cu doar o zi în urmă fusese chiar tatăl ei. Şi pe lângă asta, mai sunt implicaţi vârcolaci, vampiri şi toate cele.

Şi mai e Graves, băiatul goth (e posibil să fi avut un nume mai potrivit decât ăsta?)care devine prietenul lui Dru chiar şi împotriva voinţei ei şi care, deşi la început nu avea nici o idee despre Lumea Adevărată, pe parcurs ajunge implicat în situaţie până peste cap.

Deşi cartea lasă de dorit la capitolul romance, totuşi e una dintre preferatele mele, chestie cam ciudată pentru firea mea de romantică incurabilă ce îmi tot şopteşte că paranormal nu e la fel de dulce ca paranormal romance. Şi eu ador dulcele! Dar presupun că acţiunea ce depăşeşte probabil limita legală de viteză deja nu mai lasă loc de giugiuleli :).

Aştept cu nerăbdare următorul volum încă de când am citit ultima propoziţie din Altfel de Îngeri. Nu că ar fi prea lăsat în aer finalul -pentru că nu e chiar aşa- ci pentru că mor de curiozitate să aflu cum va evolua acţiunea în continuare.

Photobucket

P.S. : Sayuki s-a pus pe căutat noi experienţe extreme!
Ce credeţi că a făcut ea într-o toridă zi de miercuri, 24 august? A ajuns la aeroport în Bucureşti, pe la vreo 250 de km de casă, călătorie în care singurul ei scop era să nu lase gol scaunul pasagerului. Şi după ce ea, fata-vampir care nu iese niciodată din casă până nu se face seară şi mai scad temperaturile cu câteva grade, a aşteptat o oră şi jumătate în canicula capitalei noastre dragi (şi nu prea) şi când a ajuns într-un sfârşit la umbră, unde temperatura era cât de cât mai acceptabilă, ce credeţi că face Sayuki? Leşină. La propriu. Măi ce chestie! După câteva secunde, minute, sau ceva pe-acolo, în care dacă i-ai fi ciocănit în cap, n-ar fi răspuns nimeni, se trezeşte şi habar n-are ce se petrece în jurul ei, aşa că doar stă şi priveşte, fără să zică nimic. Chestie care îi face pe ceilalţi să o creadă inconştientă şi o duc la cabinetul medical unde domn’ doctor o tot întreabă cum o cheamă, făcând-o să se simtă ca o idioată… dar o idioată conştientă… După alte câteva minute în care acelaşi domn’ doctor se chinuie să-i găsească una dintre venele ei prea subţiri (câteva minute, poate secunde, deşi pentru Sayuki au părut ore interminabile) ea scapă în sfârşit din chestia asta şi se întreabă „Ce naiba tocmai s-a întâmplat aici?”…
P.P.S. Nu mai merg niciodată în Bucureşti în miezul undei zile de vară!
P.P.P.S. Probabil povestea mea e la fel de lungă ca recenzia…Ignoraţi asta :)

9 comentarii (+add yours?)

  1. Only books
    Aug 25, 2011 @ 13:29:39

    Si ie trebuie sa imi ajunga cartea, de-abia astept sa o citesc!:) Si intr-adevar, copertile sunt pur si simplu superbe, mai ales cea a primului volum.
    Auu!x_x Cunosc sentimentul, si mie mi s-a intamplat ceva asemanator. Sper ca acum te simti mai bine!:)

    Dee’

    Răspunde

    • Sayuki
      Aug 25, 2011 @ 15:01:09

      Pe mine initial m-a atras coperta volumului 4, Defiance, pentru ca a fost prima pe care am vazut-o, apoi am aflat ca era o serie :)
      Si da, acum sunt bine :)

      Răspunde

  2. miku`
    Aug 25, 2011 @ 13:41:31

    Buna, as dori sa te rog ceva, in legatura cu o carte. Imi poti da adresa ta de e-mail?

    `miku

    Răspunde

  3. RRoxana
    Aug 25, 2011 @ 15:51:22

    Uu…Ai povestit intr-un asemenea hal, incat mi-a amintit de mine. M-am „trezit” la un moment dat pe iarba din gradina. :)) Eram in pijamale.. Se pare ca nu am stat prea mult, dar e o poveste destul de lunga :)) Si chiar vreau cartea „Altfel de ingeri”. Am castigat-o de curand la un concurs, si o astept cu nerabdare :D

    Răspunde

  4. ladyandreea
    Aug 27, 2011 @ 16:44:59

    Recenzia imi place, cat despre lesin/caderea de calciu …am patit-o si eu si tot vara, din nu stiu ce motive se pare ca atunci cand este cald se gandeste si organismul ca ar fi cazul sa dea niste rateuri.

    Răspunde

  5. ladyandreea
    Aug 28, 2011 @ 07:50:06

    nu cred ca cineva a lesinat la el acasa in pat, mai toti am facut asta in momente complet nepotrivite. Pot sa-ti dau cateva exemple in care m-am facut de ras in felul acesta, dar mai bine nu intru in detalii…

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: