Cartea Cimitirului – la granita dintre vii si morti

Cu totii am auzit proverbul « Nu judeca o carte dupa coperta ». Ei bine , in cazul nostru , acesta se aplica la propriu ; « Cartea cimitirului » nu este una horror , cu oameni ingroziti de fantomele si varcolacii care bantuie prin oras , sau orice altceva de genul acesta v-ati fi putut inchipui. Dar asta nu inseamna ca nu iti poate da fiori reci pe sirea spinarii ; pana la urma actiunea se desfasoara intr-un cimitir , locul care , fie ca recunoastem sau nu , tot ne face parul sa se zburleasca , mai mult sau mai putin.
Neil Gaiman reuseste, in romanul sau , ds ne faca sa vedem mortii , fantomele , spiritele si in general cimitirul dintr-un punct de vedere total opus a ceea ce gandim de obicei cand auzim cuvintele mentionate mai sus. A devenit ceva natural ca o persoana care nu mai este printre noi sa ne inspire frica …Dar daca spiritele sunt prietenoase ?; daca ele vor sa ne apere , si nu sa ne sperie , asa cum credem noi ? ; daca inca mai au o inima , la fel ca noi , cu toate ca a lor nu mai bate ? Probabil ca nu ne andim prea des la asta…Dupa ce citesti « Cartea cimitirului » probabil ca o sa te gandesti la toate aceste posibilitati. Romanul te face sa vezi toate aceste lucruri intr-o alta lumina.
Nobody Owens , un baietel ramas orfan pe cand nu avea nici macar sase luni , a ajuns in cimitirul din apropierea casei sale , unde a fost adoptat de domnul si doamna Owens. La cresterea sa au contribuit toate spiritele cimitirului (desigur , cele care nu « dormeau » ) , de la care a invatat despre cat de pretioasa este viata , despre cat de putin trebuie sa te temi de Doamna in Cenusiu si de mandrul ei armasar , despre ghule , despre importanta unei pietre de mormant , despre trucurile pe care la foloseau spiritele , si multe altele. Totusi , nu isi putea trai intreaga viata intr-un cimitir vechi. Trebuia sa-si traiasca viata din plin , pentru ca nimeni nu poate trai vesnic ; trebuia sa-si traiasca viata asa cum o facea oricine : ca un viu.
Legat de personajele concepute de Gaiman , m-a surprins prezenta domnisoarei Lupescu , un personal feminin roman. Nu in fiecare carte a carui autor are nume strain intalnesti personaje de nationalitate romana , si chiar m-am bucurat de prezenta ei in « Cartea cimitirului ».
Sfarsitul mi s-a parut destul de trist , dar pana la finalul finalului parca m-am mai inveselit putin. Totul depinde de cum privesti lucrurile.
Mie , cartea mi-a placut foarte mult si a facut un salt direct pana printre preferatele mele . Am citit-o pe nerasuflate ; e usurica si o zi ploioasa mi-a fost de ajuns sa o termin. Dupa parerea mea ,chiar merita sa o ai in biblioteca.

Photobucket

Anunțuri

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: